Dorul....

E ciudat cum de fiekre data cand nu vedem o persoana ptr mult timp sau nu neaparat ii ducem dorul.... ne lipsesc pana si ticurile verbale... :)

Imi lipseste enorm perioada liceului, intradevar cine a spus k este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, a avut mare dreptate...Acolo legi prietenii care dureaza toata viata, nu trebuie sa`i vezi mereu , k stii k doar daca ii suni ei iti raspund imediat cu aceeasi atentie cu kre obisnuiau sa te surprinda si`n trecut.Imi adoram candva prietenii mai mult dekt orice altceva, adoram grija permanenta pe kre mi`o purtau kndva, probabil si ptr k n`am avut frati i`am iubit atat de mult, si spus "i`am iubit" ptr k spre uimirea mea pana si acest sentiment platonic dispare in timp...sau cel putin la mine asa s`a intamplat.

Am avut 2 prietene f bune.Extrem de bune.. nespus de bune, da` intr`un final s`au transformat in 5 :) , una disparand complet din peisaj, trist.... imi lipsesc zilele alea in care radeam cu gura pana la urechi, imi lipsesc lacrimile pe kre le varsam si ele mi le stergeau si de fiekre data sfarseam prin a rade copios din cauza unei expresii agramate a uneia dintre ele.

Cert este ca dorul este mai degraba o durere sufleteasca de care nu scapi nici makr dupa ce vezi persoana respectiva... Suntem oameni si probabil "dorul" face parte din noi ptr k fara sa vrem si oricat de batosi ne`am da , este chiar imposibil sa nu ne fie dor de ei, de ele, de noi !